Unwinding the Path of Self Discovery by Duy Huynh

Dacă vatmanul nu ar fi redeschis ușile tramvaiului pentru tine – ai mai fi ajuns în gara momentului potrivit?
Un tren pierdut e-o variantă ce-ar fi putut fi și n-a mai fost,
un gând, acum, fără rost.
Iar când, din pripă, urci în trenul „greșit” ,
tivul destinului nu se lasă despletit ca și cum secundele în van nu l-ar fi teșit.
Îl redescoperi potrivit – așa a fost menit.

Te vei (re)găsi cântând.
Șinele se unduiesc și se desprind de pământ ca aripile unui fluture însetat de orizont. Acolo e izvorul razelor de soare, cheia tuturor zăvoarelor, sălașul norilor de mirare.
Fiorii te împresoară, iar sufletului i-e dor să umble prin ninsori celeste.
Zarea îți mulțumește că dai curs chemării – odihnește stele în privirea ta.
Noaptea se înviorează, iar umerii răsuflă ușurați, deși încercarea abia acum începe…
Inima să încapă ceea ce gândul nu poate să conceapă.

 

Anunțuri