E sezonul mersului pe jos,

când vântul te ia pe sus

să cauți cu el razele ce au apus,

nebun ce-și caută visele diagonal, nesupus.

 

Din creștet, de febră,

un pom își pierde-o umbră

întrebată din urmă, frunza se verde ofilită să răspundă:

”Nu mă-nturn, aceasta este o alterativă sumbră.”

 

Galoop și s-a urnit calul,

cam hămesit,

deșirând totuși ce-a mai rămas din inifinit:

 

Năduful de bronz, răsufletul reginei

poleiește cu aripi artera coronară.

Ramul nostalgic respiră-n plămânii unei alei,

cotrobăie prin vise într-o doară.

 

Noaptea pâlpâie-n nesomn,

zvâcnire pe fruntea unui pom

purtată de un lampion en passant.

un canadien errant?

 

Ticsit de nonculori, regele

caută granițe în nori.

De marginea unei căsuțe luminate de zori,

îl rotesc fiori:

”Nu există exterior,

nici interior,

doar un imens for,

un zăvor de dor.”

A door?

Anunțuri