La concertul lui Leonard Cohen au fost multe aripi. Începe cu ”A fost odată…”, în traducere liberă: ”Ladies and gentlemen, this evening’s performance will commence in 10 minutes.”

A fost odată un trubador ce-și mâna culoarea vocii în fir șoptit, infinit, de departe răgușit.

I. A început să ne-mpletească la 20:05, cu Dance me to the end of love. În jur nu prea se știa dansa, pasul se împleticea, poate pentru că iubirea ar fi un lucru nesfârșit.

După ce-a privit în viitor, a apelat temporar la ochelari de soare. Și-a scuzat aspectul ”rock”, dar nu mai era nevoie. Toată lumea știa că-i omul nostru.

Am ascultat atent-atent, că începuse să doară când am murmurat ”Amen”. Întunericul curgea din lună, înfruptându-se din cupele noastre. He caught the Darkness drinking from our cup and turned it into a humming light.

Mănunchiul de vise nici stins nu piere. Se răsfiră-ntr-un portativ pe care notele lui Cohen se-așează Birds on a wire și tresar de libertate, deși frontierele viselor le sunt închis, soare.

“No one is free, even the birds are chained to the sky.” (Bob Dylan)

Healing came with the Sisters of Mercy.

C-am trăit într-o altă viață rămâne secret, iubire prin decret. Greetings from the other side!

Vocea sa a așteptat în genunchi Miracolul, consfințind ceea ce afirmase la începutul concertului: A oferi totul.

Maestrul și-a înălțat Imnul din zâmbet. His perfect, impecable offering.


Ring the bells that still can ring
Forget your perfect offering
There is a crack in everything
That’s how the light gets in.

I can’t forget, but I don’t remember what.

Prezentarea trupei a fost sus de tot ținută de aplauze. Fără pauze.

”Applause, applause, life is our cause.” (Joni Mitchell)

La 78 de ani abia împliniți, artistul a încheiat prima parte a concertului țopăind ștrengărește de pe scenă, ecoul pașilor săi fiind îmbrățișat de palmele celor prezenți.

Formula mediană  a basmului: ”Ladies and gentlemen, this evening’s performance will recommence in 10 minutes.”

II. Cohen s-a întors degrabă să-și plătească chiria în turnul vocii lui de aur. Adică… a făcut rocada fără să atingă piesele.

Ne-a purtat pe valuri până la Suzanne, cea al cărei trup desăvârșit îl dibuise cu apele gândurilor sale, apoi ne-am întors în cotidian cu inimile-n vastă căutare de companie. Ne aștepta o amăgire: Democrația plecase în Statele Unite.

Cele care ne-au restituit nouă au fost Sharon Robinson cu Alexandra leaving și angelicele surori Webb interpretând Coming back to you. Sunt tentată să spun că momentul a fost imaginat (= cu magie inserat).

Momentul Hallelujah a declanșat în mine nostalgia primei audiții Leonard Cohen. Gâdilam cu genele bolta de întuneric, sperând să stârnesc chicotitul unei stele. Toate stelele se jucau, de fapt, pe scenă.

I gladly took his waltz, and then, we took Manhattan, saving the last dance for him.

Au mai fost (în dezordine): So long, Marianne, Who by fire, Going home, The Partisan, The gypsy’s wife. Poate că banda memoriei mele a mai sărit pe ici, pe colo.

Melodiile sunt curând, nu la rând. În illo tempore, timpul pulsează la unison.

Înainte să-ncalece pe șa, Cohen a mulțumit pentru căldură, ne-a sfătuit să conducem cu grijă către realitate și ne-a binecuvântat cu o noblețe menită să frângă până și cel mai încăpățânat nimb de soulitudine: ”May the blessings find you in your solitude.”

S-a retras sărind sprinten pe arcurile zâmbetelor noastre. Sau poate că-și potrivea hățurile…

O pală de cuvânt m-a ajuns în largul de oameni: ”E mare. E un clasic.”

E ocean. Și-am devenit și eu ocean.

Acum am revenit la mare.

Mulțumesc, Leonard Cohen!

Please, come back…

Anunțuri