Soulveniruri. Ni le dă viața tuturor, ba-ntr-o scoică, ba-ntr-un moment pentru care ochii noștri au trebuit să se limpezească pentru a vedea… în sens invers acelor de gene. Trebuie că viața-i o vacanță, să nu ne-o lăsăm vacantă. Da, totu-i o vacanță. Păstrezi pe iris amintirea ceasului care ți-a ochit privirea.

Soulvenirurile nu se pun în seif, nu se adună într-o dună. Motiv: seiful nu va fi niciodată un întreg, celui care încearcă asta i-aș spune doar ”bleg.”

Omul se chircește respirând sacadat în strâmtoarea timpului asemenea nisipului dintr-o clepsidră și-apoi devine liber spre el. Până când mâna va întoarce iar clepsidra. Cu fiecare încheietură respirațiile se erodează ca firea nisipului până la inima inimii esenței. Nisip suntem, dune în deșert nu.

Am spus ”scoică”, ”nisip”, spun și ”mare”: Nicio regretă pe mare.

Anunțuri