there is a loneliness in this world so great
that you can see it in the slow movement of
the hands of a clock
– C. Bukowski

Te uiți. Uiți cum zvâcnește secundarul de inerția de a săruta clipa de care tocmai s-a despărțit.

Partițiile sinuoase pe care clipele se zvântă virează în câmpuri deschise,

pe care se trec vise.

Timpul misstuie coloana infinitului și le face una cu pământul.

Cu vânt ce tace, niciun mister nu ți se desface. Se coc în maci, în opiu descântat de vraci.

Vise voalează de prea multă lumină.

Mi-am semnat numele-ntr-o rază,

mă ajută să rămân trează.

”Cu Icar la bord, autopilot.”

Dor, pământ, aer și foc.

Apă nu-i deloc.

Oase-n care timpul devine un ecou greoi al unor bătăi de la etajul de unde se ia viața-n piept.

În loc de ace de ceas, poftim, ace de compas. Pentru ele clipa se înfige-n fire, nu în fine.

Geometria speranței e șubredă, trei puncte ciudate-n translație, de zici că-s minciuni.

Invitație la mint tea: All things must compass.

Sail on…

The Doors – The Crystal Ship

Anunțuri