Până și Google a celebrat vara, cu o fățucă simpatică…  Eu trebuie să stau cu mintea prinsă în alte colțuri, eventual în cărămizile reci ale unui iglu. Cum să fac? Se topește gheața, căci n-au avut gândurile timp de a se răci, și nici să se răcească singure nu vor reuși, căci vin buluc altele.

Am depistat un țânțar în cameră. Pesemne că va fi fărâma mea de realitate în noaptea asta. Mă resemnez. Sau nu! Cei de la Magic FM difuzează Muzică pentru piele fină! Nu am avut ocazia să îi testez funcționalitatea, dar inițiativa e cel puțin adorabilă.

Între un dosar de Dilemă Veche și demersul celor de la Radio Guerilla pentru o vorbire frumoasă, mi-am dat seama: cuvinte ca ”emoționant”, ”frumos” au dispărut din ”repertoriul” nostru zilnic. De ce? Un motiv ar fi că oamenii nu vor să fie catalogați drept ”emoționali”, ”siropoși”, cuvinte care la unii echivalează cu slăbiciunea interioară. Al doilea motiv la care mă pot gândi este că nu mai percepem frumosul și am devenit niște consumatori de informații fără capacitate de discernământ. Balanță sau frică de inuman, înclin să aleg primul motiv. Doar că iar ajung în zona crepusculară a logicii: Cu atâția oameni puternici, de ce se aud atâtea lacrimi în jur? Sau toată lumea le ascultă, dar nimeni nu recunoaște? A, de fapt, majoritatea pot doar să pară puternici. Să încerce să pară.

Tiptil, tiptil ajung și la acel demers, care e original, dar ca orice lucru original, ascunde o durere: Am dat cuvântul ”frumos” împreună cu ”simandicosul” său sens pe ușă afară (poate pentru că ne e prea rușine să-l folosim pe nedrept) și tot cheltuim cuvinte ieftine precum: mișto, șmecher, cool (limbii engleze să-i fie frică de noi!), super tare, belea, meserie, marfă, caterincă, beton. BLEAH! Da, ”bleah”! M-ați auzit?

Să nu las lucrurile neterminate. De fapt, le las. Mă duc să caut ceva frumos și emoționant și pariez că voi veni să termin. Iar cei care vor să se simtă beton, să știe că e nașpa și cool sub pământ.

LATER EDIT:

Mă țin de cuvânt. De două ori…

Iar asta mă emoționează.

Anunțuri