… care tânjește după privirea soarelui, de care a fost privată din mânia legilor abrupte ale universului. De aceea gâdilă orizontul în fiecare noapte, lumina-i transformând întunericul mării in stralucire, amăgire efemeră. Căci a ei lumină a devenit sobră, albă, marmoreană, atârnând cu greutatea unui dor exhaustiv. Cine știe cât îl mai poate duce. Noroc că are ajutor. Al nostru.

Anunțuri