Trebuie să mai lucrez la a-mi menține starea de bine, de echilibru. Cred că dacă aș sta singură, aș reuși. Numai că sunt înconjurată de oameni.

Până la urmă, ce știu oamenii despre realitate? Mai nimic în afară de ce au aflat de la alții, care la rândul lor au aflat de la alții și tot așa. Nici nu poate fi vorba ca omul să cuprindă în fărâma lui de viață mai mult decât i se induce. Metoda asta are o parte benefică, pe care nu o neg. Dar îmi pare că picăturile de negru au o viteză uluitoare de dispersie în pahar comparativ cu razele de lumină.

Uite-așa vei găsi oameni dornici de dat povețe, parcă străduindu-se să-ți contamineze și ție viziunea, să te coboare de pe „norișorul tău idealist”. Expresie standard: ”Dar cum crezi tu ca o să (ideea ta pozitivă) în ziua de azi?”. Ei au o viziune imaculată asupra răului în lume („Curat murdar!”). Ei știu că situația e „teribilă”, îți vor da drept exemplu pe X și pe Y (eventual din rândurile vedetelor TV), cazuri posibile, dar nu general valabile. Răul e mereu evidențiat, pe când binele e de abia punctat.

„Orice greșeală în orice sens e o consecință a degenerăriii instinctului, a dezagregării voinței: aproape că prin asta se definește răul”(Friederich Nietzsche). Una dintre cele 4 mari erori ale omenirii enunțate de acest filosof este eroarea confundării cauzei și consecinței: virtutea e consecința fericirii omului, nu invers.

Orice om ar trebui să tindă mereu spre a-și planta ideea, sclipirea de bine în realitate. Realitatea e a noastră, iar noi ne comportăm de parcă noi am fi ai ei! E mai grav să înțelegi realitatea prin materialitate, dar asta e altă discuție.

Dragi oameni, dacă vouă vi se pare că sunteți îndrepțățiți să aveți parte de bine necultivându-l în inima voastră, comiteți o eroare fatală. Dacă adăugăm evidențierii constante a răului instinctului de turmă vom obține o priveliște de toată frumusețea: comunități întregi înrobite de tot felul de idei sumbre. Asta face și mass-media: încearcă să inoculeze idei celor mulți – o adevărată insultă la adresa demnității umane. Cum să aspiri la cunoaștere când te lași îndopat cu bârfe? Cum să invoci binele dacă nu vrei să știi decât formula răului? Cum să faci alegeri corecte dacă nu-ți devolți capacitatea de discernământ? Suntem exclusiv vinovați. Nu există valuri de circumstanțe (atenuante) sau orice altceva s-a inventat pentru a servi drept scuză pentru tendința omului de a se complace. „Ticălosul de om… se obișnuiește cu toate”(F. M. Dostoievski)

Anunțuri