Am scris acum ceva timp Drama studentului la psihologie. Deschizându-mi manualul de psihologie pentru a învăța câte ceva, am descoperit o parere interesantă a lui Emil Cioran care vizează drama psihologului ca devorator de cunoaștere. În sublimul său stil amărui-melancolic:

„Simțul psihologic este expresia unei vieți care se contemplă pe sine în fiecare moment și care în celelalte vieți vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe ceilalți oameni părți din tine, frânturi ale ființei tale. Și în disprețul pe care orice psiholog îl are pentru oameni este o secretă și o inifinită autoironie.Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadică de a nulifica pe altul prin cunoașterea fondului său intim, de a dezbrăca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbează pe celelalte ființe. Cum acest proces epuizează repede pe oameni, ei având conținuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictisește mai repede de oameni, pentru că el este prea puțin naiv pentru a aavea prieteni și prea puțin inconștient pentru a avea iubite. Niciun psiholog nu începe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfârșește însă prin a fi sceptic.

Este, în acest sfârșit, pedeapsa naturii pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea puțină iluzie în cunoaștere, pentru ca, să nu fi ajuns prin cunoaștere la deziluzie.
Puțină cunoaștere încânta; multă cunoaștere dezgustă. Cu cât cunoști mai mult, cu atât vrei să cunoști mai puțin. Cine nu suferă din cauza cunoașterii, acela n-a cunoscut nimic.”

Din „Pe culmile disperării”, pag. 201-202

Toate au prețul lor. Obiectele se plătesc cu bani, prieteniile se plătesc cu devotament, iubirea cu iubire, cunoașterea prin suferință, spune Cioran, reflectând-o el însuși în toate cărțile sale.

Desigur, și faptul că am postat articolul a avut un preț: o oră în minus de studiu (cu toate deviațiile de rigoare, inclusiv o incursiune pe StumbleUpon), așa că…fug, sa nu piară efectul cafelei.

LATER EDIT: Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate… (F.M. Dostoievski)

Anunțuri