Dintr-o grijă exacerbată și aproape maternă, gura târgului a ținut să mă anunțe că:

Voi muri de foame. Nu văd cum eviți muritul de foame în România.

Voi avea dificultăți în facultate, cică/căci va trebui să înveți. Nu mă așteptam ca niște trântori să nu evidențieze corvoada învățatului.

Nu îmi voi găsi de munca, decât cu pile. Cred că dacă ești destul de determinat într-o privință, te vei remarca mai devreme sau mai târziu.

Nu e o meserie de viitor. Dar ce e mă rog meserie de viitor? Programator? Economist? Nu mulțumesc.Prefer să încerc să ocup locul care simt că e al meu.

O să o iei razna. Psihologii sunt nebuni! Nice guess, Sherlock! Din moment ce ești psiholog,  înțelegi oamenii, este normal să ai o perspectivă diferită asupra vieții și să acționezi în consecință, adică să te desprinzi de ignoranța din care se scaldă unii și alții. Dar desigur că vei trece drept nebun în ochii celor incapabili să înțeleagă (majoritatea).

Sunt sigură că prejudecățile astea circulă oriunde, oricum și mai ales.. de la oricine: Părinți îngrijorați de viitorul odraslei care va zbura din cuib într-o nimicnicie obscură, amici săritori și atotștiutori care vor adopta o expresie afectată, tanti Leana care a auzit că dai la psihologie și vrea să te avertizeze că nuștiucine a terminat acolo și acum e taximetrist. Toată lumea aia care se implică în problemele tale… pentru că ale lor sunt deja rezolvate?

Argumente:

1. Viața mea, alegerea mea, responsabilitatea mea.

2. Nu există alternative general valabile, fiecaruia i se potrivește un anumit lucru.

3.Între timp, facultățile de psihologie au studenți cu duiumul. Cu sau fără aprobarea unora.

Și da, tonul mi-e nervos.

The Beta Band – Needles in my eyes

Anunțuri