De mult nu am mai avut un  vis care să îmi placă.. s-a întâmplat acum două seri și de fiecare dată când mi-l amintesc am o stare de bine. Eram în mijlocul mării, pe un ponton alb, foarte aproape de nivelul apei, într-o zi însorită. Jucam șah, alături de alte persoane cunoscute, la niște mese dispuse în șiruri. La un moment dat, un val de agitație i-a cuprins pe jucători, care au început să plece motivând că o furtuna se apropia.

Eu nu voiam să plec. Stăteam pe o banca privind spre orizontul încă limpede. Doar valurile deveniseră mai bine conturate. În fața mea, soarele era uriaș. Jumătate se ivea din mare și îmi lumina fața. În urmă, ceilalți mă strigau, dar eu făceam poze. Deși apăsam pe buton, aparatul nu păstra imaginea în memorie. Când am îndreptat obiectivul către soare, am reușit să măresc optic imaginea pâna la nivelul particulelor..

Până la urmă am părăsit locul, întrucât valurile deveniseră mai agresive. Dacă am supraviețuit nu știu, dar nici nu mai contează.

Azi am aflat că soarele cântă. L-am și ascultat, ceea ce mă sperie în aceiași măsură în care mă emoționează și mă surprinde.

Anunțuri