Jurnalul Oanei Pellea deschis pe pat, recent început..  lumina gălbuie a lămpii. O adolescentă răzleață pur și simplu stă. Minutele trecânde nu îi îngreuneză pleoapele, chiar dacă luna veghează de multă vreme, alături de stelele-i ca niște felinare eterne. Privindu-le, nici nu te-ai gândi că peste câteva ore se vor topi în lumina dimineții…

Ieri sau alaltăieri, ea stătea pe o bancă. Vântul nu se sfia să-și răsucească adierea printre crengile copacilor, învrăjbind norii și întunericul. O licărire sfioasă de pe cer i-a smuls un zâmbet. Destul de amar, ce-i drept, dar avea certitudinea că nu e singură. Măcar o steluță își irosea magia în privirea ei. A durat puțin, căci un nor  i-a readus bezna în ochi.

Ea nu trebuie compătimită, căci ea merită ce i se întămplă. I se întâmplă ce se întâmplă când încerci cu orice preț să veștejești clipa cu uscăciunea amintirii, când îți setezi ticăielile interioare să gonească înapoi, nu să zburde înainte. Cât de arogantă e ea când are impresia că știe ce face! Expresia îi trădează tendințele masochiste, căci nu am mai văzut pe nimeni să se demonteze cu atâta sârg. Scuza pe care o afișează e că are nevoie de altceva. Ceea ce nu înțeleg este de unde are ea impresia că merita altceva? Sau că există altceva pentru ea? De ce nu acceptă normalitatea? M-a întrebat  mai demult dacă toți oamenii or fi așa, ca ea,  dornici de mai mult. Voia  să știe dacă oamenii își caută locul lor în lumea asta, sau dacă doar se mulțumesc să ocupe un loc în vârtejul ăsta infernal. Eu i-am răspuns că e țicnită, că ar trebui să se mulțumească și să înceteze cu dilemele ei boeme… Ea a rostit răspicat că nu își va trăi viața împărțind zâmbete false și înnăbușind senzația de incompletitudine. Câteodata nici nu înțeleg ce zice.

Problema e că trebuie să ne împăcam. Legătura noastră e mai presus de natura umană, indisolubilă.  Eu si Ea. O văd în oglindă, injectându-mi zâmbetul cu amărăciune. Nu putem trăi așa. Am lăsat-o să taie și să spânzure, acum resimt durerea. Știu că și ea e rănită, mai grav decât mine, doar că e prea mândră ca să admită.

Anunțuri