Revin mereu în octombrie. Nu ştiu ce a mai fost între timp. Acum guverne  se destramă, ploi ameninţă să cadă.

Am pierdut noţiunea timpului undeva la sfârşitul vacanţei, dar se pare că mi-a fost programat cumva un ceas deşteptător. A fost o trezire ciudată, sinceră să fiu, în faţa unor rânduri albe pe care trebuie să le umplu cu cerneală. M-a orbit lumina, căci pupilele mele nu au avut timp să se adapteze. Am început să scriu, să scriu, dar ce ciudat! Golurile nu se umplu cu simple mişcări ale încheieturii.

O cafea îţi va face mereu ziua mai bună!

Ce mi-e şi cu soarele ăsta.. Mereu mă iradiază. Mă duc afară să-i zâmbesc, cât timp mai are chef să fie prin zonă.

Încă ceva.. o iubesc pe mama când intră sfios în camera mea şi îmi aduce ceva bun! :))

Anunțuri