De câte ori nu ne auzim spunând:„Ce-am simţit atunci…”, dar oare de câte ori reuşim cu adevărat să regăsim formula unui fior ascuns după cortina densă a timpului, să ţesem din nou într-o clipă pânze destrămate? Câteodata firul e prea uzat de ticăitul ceasului.

S-a mai simţit cineva surprins de unele emoţii gravate în sufletul său şi de existenţa cărora a uitat sau s-a îndoit? O clipă va fi de ajuns ca să ştim de ele.

În infinitatea acelei secunde inima, sedusă de nostalgie, aruncă vopseluri colorate pe pereţii săi goliţi de enigmele prezentului. Dar mintea, fascinată de exuberanţa culorilor pe care ea nu le poate crea, va încerca să le păstreze frenezia într-un turn atemporal.

Imposibil… magia se va disipa.

Nu există fiori identici şi pe care să-i poţi retrăi după bunul plac…(E. Cioran)

Anunțuri