Şi am să opresc timpul, pentru ca soarele să-mi lumineze mereu obrajii, iar razele-i să mi se refracte în suflet. Încerc eu sa fentez timpul, dar mai mult mă fenteaza el pe mine. Nu ştiu ce-l grăbeşte aşa, să se mai oprească si el la o cafea, că mă buimăceşte.

Miros primăvara, e chiar la uşa mea, …la uşa ta. Alerg chiar acum să-i deschid, mi-e aşa de dor de ea! Trebuie să apăs pe clanţă înainte ca ideea vreunui joc năstruşnic să-i săgeteze mintea şi să fiu nevoită să o caut iar în labirintul de crengi uscate, sub ceruri gri.

Anunțuri