Sunt prizonieră sub lacătul rutinei şi nu ştiu cum să evadez.
Monotonia mi-a înveşmântat zilele în tonuri de gri şi mă întreb când mi s-a scurs printre degete magia.

Din ceasul meu evadează năvalnic ore, înlăturând supremaţia acelor de ceas si irosindu-se în zare. Fug isterică după ele să le prind, să vină inapoi, să-mi redea savoarea clipelor, dar indecizia mă orbeşte la o răscruce. Ma aşez în mijlocul drumului şi îmbrăţişez praful. Caut soarele cu ochi-mi împăienjeniţi de melancolie. Sunt obosită…

Anunțuri