Adolescenta si iubirea? Mai bine zis, adolescenta si acel cufar de idealuri ce exista in fiecare suflet tanar. Fiecare a avut cel putin o iubire imposibila ce s-a terminat urat sau neimpartasita si putini sunt aceia care au stiut sa accepte lucrurile asa cum sunt si au reusit sa nu se rataceasca printre lacrimi amare si poteci serpuite de toamna. Pentru ca relatiile de iubire confera acea stabilitate emotionala fara de care simti la un moment dat ca iti fuge pamantul de sub picioare: cauti si nu gasesti, strigi si nimeni nu te aude.

Life goes on. It will all get better in time. Nimic mai adevarat, insa nu ar trebui sa pleci din locul ramas pustiu fara a arunca, chiar si pentru ultima oara, o privire in urma.

„Inima este cea care hotareste si doar ce hotareste ea este important. Noi toti, la un moment dat, ne’am spus printre lacrimi:”Sufar din cauza unei iubiri care nu merita”. Suferim deoarece ne imaginam ca dam mai mult decat primim. Suferim deoarece dragostea noastra nu este recunoscuta. Suferim pentru ca nu ne putem impune propriile noastre reguli. Suferim fara rost: pentru ca in dragoste se afla samanta cresterii noastre. Cu cat iubim mai mult, cu atat suntem mai aproape de experienta spirituala. Adevaratii iluminati, cu sufletele lor incendiate de iubire, invingeau toate prejudecatile vremii. Cantau, radeau, dansau, participau la ceea ce Sf. Pavel numea „nebunia sfanta”. Erau veseli pentru ca cine iubeste invinge lumea, nu’i e teama ca pierde ceva. Adevarata iubire este un act de total abandon.

Iubirea este. Iubeste fara sa pui prea multe intrebari.”
(Paulo Coelho)

Anunțuri