Televizorul absorbise si ultimul fir de lumina din camera. Mi’am scufundat trupul in pat, incercand sa inchid ochii, sa pasesc cu incredere spre un vis frumos, insa pleoapele nu’mi ascultau mintea, ci sufletul insetat de depanatul amintirilor.
Vazusem acei 4 ’chestii’ fosforescente de pe perete care incercau amortite sa daruiasca un strop de stralucire. Mi’am amintit de concursul de sah de la Eforie Nord de acum cativa ani, cu prilejul caruia mi’am pierdut ochii pe rafturile unei tarabe din bazar… si mi’am achizitionat un set de delfini fosforescenti, considerand ca se vor potrivi perfect in camera unei pestoaice. Eram chiar 4 persoane cand s’a intamplat :). O echipa de fete, un buchet de prietene, o brigada de zambete.We used to care one about another and to have fun together.But things have changed, and so did us. Timpul a smuls, in goana lui, inocenta din sufletele noastre. Si ne’am transformat in domnisoare carora le pasa prea mult de ele ca sa le pese si de altcineva. Si as fi preferat sa nu mai stiu nimic.
Inapoi in camera, totul era atat de fad ca si inainte sa redescopar farmecul delfinasilor. Am inchis ochii. Nu mi’am mai permis sa rasfoiesc inutil amintiri.




