Teoria inconstientului colectiv a fost dezvoltata de psihologul elvetian Carl Gustav Jung. Acesta a avut o prietenie stransa cu Sigmund Freud la un moment dat. Cei doi obisnuiau sa isi analizeze unul altuia visele pentru a observa mai bine procesele psihologice.

Jung a avut un vis ciudat, dar revelator in acelasi timp: Se afla la etajul unei case frumos mobilate si se mira ca ar putea fi a lui. Curand a realizat ca nu cunoastea deloc parterul. A coborat niste scari si a ajuns intr’un loc cufundat in bezna, cu mobila medievala si plin de panze de paianjen. Pe podeaua alcatuita din dale de piatra a descoperit un belciug. A tras de el, iar dala s’a ridicat relevand niste trepte ce duceau in adancuri. Jung a coborat intr’o grota. In tarana erau raspandite oase si cioburi de lut, ramasite ale unei culturi primitive printre care a gasit si doua cranii umane. Apoi s’a trezit.

Singurul lucru pe care Freud l’a gasit interesant la visul lui Jung a fost descoperirea celor doua cranii. El credea ca Jung ar fi omorat acele doua persoane pentru a le lua casa.

Pentru Jung, visul avea o semnificatie aparte. Casa reprezenta imaginea sufletului, iar cele trei nivele sunt componente ale acestuia: Etajul simbolizeaza personalitatea constienta, parterul este primul nivel al inconstientului, anume inconstientul personal, iar grota din adancuri reprezinta un inconstient comun tuturor fiintelor umane: inconstientul colectiv. Acolo descoperise lumea omului primitiv in sine insusi. Craniile apartineau stramosilor nostri ce au contribuit la modelarea mostenirii psihice comune tuturor.

(dupa “Jung”, de Anthony Stevens)