“Lumea s-a veștejit în periferiile inimii, iar mintea zace-n înserări.”(Amurgul gândurilor)
Vremea asta e pur si simplu frumoasă. Pai cum, care decembrie?.. că mie soarele îmi zâmbeşte a martie. În fereastră stă pironit un copac cam auriu defel. Îmi place de el, mai ales când frunzele îi sclipesc. Ce dacă nu sunt verzi.. În mintea mea, tocmai am revoluţionat conceptul de primăvară. Pot s-o proiectez oricând în exterior.
Ascult Texas.. şi Lifehouse.. şi The Rolling Stones. Of, mi-am stricat căştile de la telefon. Acum se uită ciudat lumea la mine când merg pe stradă deoarece ţin telefonul în mână şi îmi fixez cumva degetele pe firele căştilor, pentru că altfel nu aş auzi nimic.
Evit cafeaua. N-am băut de mult deşi.. câteodată mă tentează automatul de la şcoală. Şi totuşi, sper să ajung pe la Starbucks iarna asta.
Câteodată mă plimb pe faleză, dar adevărul e că nu am mai atins de mult apa mării.
Mă uit frecvent la Dr. House. Reuşeşte mereu să-mi decleşteze maxilarele, hihi. Şi le zice pe bune:
- “Everybody lies.”
- “Humanity is overrated.”
- “There is not a thin line between love and hate. There is — in fact — a Great Wall of China with armed sentries posted every 20 feet between love and hate.”
- “No, if you talk to God you’re religious. If God talks to you, you’re psychotic.”
Pe lângă asta, am fost surprinsă să descopăr că actori precum Cynthia Nixon(Miranda din Sex and The City), Scott Mechlowicz (Eurotrip, Peaceful Warrior) si chiar Leighton Meester (Blair din Gossip Girl) s-au alăturat episodic distribuţiei.
M-am uitat la Twilight 2. Nu imi place.
Mi-am făcut cont pe Facebook.
Injoy, providerul meu de Internet şi-a schimbat denumirea în Next-gen. Gen.. mi se pare total neinspirat!
Cam asta-i, am zbughit-o! Pupici pe obrăjori!
Nu am înnebunit.
Dacă insişti în a te manifesta în faţa unei persoane dragi, în ciuda rezistenţelor sale, te umileşti sau îţi urmezi demn sentimentele?..Depinde de perspective.
O persoană cerebrală ar considera actul o degradare a orgoliului personal şi ar întoarce spatele zidului de cărămidă. Un individ ale cărui bătăi de inimă sunt mai sonore decât sinapsele neuronale ar escalada zidul. . dar nimeni nu garantează că zidul ascunde ceva palpabil. Ce substanţa ciudată o mai fi şi aia, care se disipă pe măsura ce tu urci grăbit? Merită riscul?
Răspunsul o fi pe undeva printre rânduri, ca de obicei.
PS: Avem un creier mai fraier decât s-ar crede. Se lasă păcălit de aparenţe. De exemplu, dacă ne uităm în oglindă şi zâmbim chiar dacă tristeţea ne bântuie, vom fi instant învioraţi.( Idee dezvoltată de psihologul francez Israel Waynbaum)
Nu, nu fac franceză, dar am aflat că este un mod urât de a spune că nu îmi pasă! Aşa este. Cu ce tupeu, tu, lume bizară, îndrăzneşti să încerci să-mi destrami visele? Ei bine, nu o să irosesc timp scotocind după motive, află că nu îmi pasă!Frustrată, rea, full de prejudecăţi, tarată în cel mai înalt grad ştiu că eşti.Pe mine o să mă laşi să fiu cine sunt, aşa să ştii!
PS: Ce iniţiativă frumoasă au avut cei de la U2, de a organiza un concert live transmis worldwide prin youtube!
Oricât de mult ne încotoşmănim noi câteodată în ideea că suntem singuri pe aici şi că nimeni nu e dispus să ne întindă o mână de ajutor fără a avea un interes pitit în spatele unor vorbe goale, există persoane care reuşesc să demonstreze contrariul.
Atunci când, în mod neaşteptat, cineva e dispus să ni se alăture măcar pentru câţiva paşi pe puntea spre visele noastre, simţim suflul încrederii accelerându-ne pulsul. Suntem cu nişte bătăi de inimă mai aproape, conştientizăm că forţa interioară va disipa densitatea obstacolelor.
Vă mulţumesc, iar dacă vreţi să o luăm “the Orange way”: Sunt toţi cei care îmi fac ziua mai bună!
Azi ascult Stereo Love, de dragul zilelor de vară.
Moments by Will Hoffman.
Nu există momente obişnuite.
1.Black Eyed Peas – Meet me halfway
“Right at the borderline, that’s where I’m gonna wait for you. Took my heart to the limit, and this is where I’ll stay.”
2.Zucchero feat. Dolores O’Riordan – Pure love
“One day I will open your eyes, underneath the stars, beneath the crescent.”
3.Leona Lewis feat. Justin Timberlake – Don’t let me down
“Got a marathon to try again, I’m not even tryin’ to win.I’m just glad I’m not alone.”
4.One Republic – All the right moves
“Between the noise you hear and the sound you like.Are we just sinking in an ocean of faces?”
“Still I have my weaknesses and still I have my strength and still I have my ugliness, but I, I, I loove you just the way you are.”
6.The Cranberries – Just my imagination
“I have always kept my faith in love, it’s the greatest thing from the man above.”
“Praying for the rapture, cause it’s stranger getting stranger and everything’s contagious, it’s the modern middle ages.”
8.Supreme Beings Of Leisure – Under the gun
“At least there’s some truth to the fact you know I just cannot fake it.”
“And if your glass heart should crack and for a second you turn back .Oh no, be strong.”
10.Jay Z feat. Rihanna & Kanye West – Run this town
“Victory’s within the mile, almost there don’t give up now.”
11.Sarah McLachlan feat. Bryan Adams – Don’t let go
“You get my senses running wild, I can’t resist your sweet, sweet smile.”
Cine oi fi eu să judec? Dar tot nu îmi vine să tac.
Poate nu aş fi scris dacă aş fi dormit mai bine în ultimele două nopţi.
Ce se întâmplă oare cu noi? Nu pot să nu observ cum sistemele de valori s-au degradat aparent ireversibil.. Dar oare au existat vreodată?
Pentru fetele care se machiază strident, catalogate drept piţipoance: V-ar sta mai bine fără rujul ăla roz bombon strident, care pe deasupra vă împiedică şi zâmbetul să strălucească.
Pentru tinerii care au fumat un joint şi au impresia că l-au apucat pe Dumnezeu de un picior: Aveţi impresia greşită. Dealtfel, toţi sunteţi reticenţi la orice forme de control care vi se impun. Le refuzaţi cu vehemenţă când vin din partea altora (bineînţeles, toţi o facem), dar nu ezitaţi să vă ucideţi libertatea cu mâna voastră.Nu-i ăsta un paradox?Sau o formă de masochism?Sau libertate prost înţeleasă.
Pentru cei orbiţi de prejudecăţi: Câteodata, oamenii nu au oportunitatea de a alege cine sunt. Nu le este uşor, iar tot ce putem face pentru ei este să îi înţelegem.
Pentru inapţii care consumă zilnic inutil oxigenul din Casa Poporului: Un dram de conştiinţă vă doresc. Deschideţi geamurile şi aruncaţi-vă.. măcar bungee jumping! Poate aşa se mai aerisesc holurile şi coboară straturile de idei bune din pod.
Nu ştiu când trece timpul, nu ştiu cum trece timpul. Visul meu haotic începe dimineaţa, cu paşi grăbiţi pe treptele liceului şi se desfăşoară fulgerător până când de abia reuşesc să îmi adun şi ultimul gând rătăcit, 8 ore mai târziu. Cu toate astea, când privesc data, îmi dau seama că repeziciunea scurgerii timpului este doar a mea pregnantă iluzie.
Nu vreau decât să îmi înghesui sentimentele printre rândurile unei cărţi, iar apoi să trântesc furios coperta.
Revin mereu în octombrie. Nu ştiu ce a mai fost între timp. Acum guverne se destramă, ploi ameninţă să cadă.
Am pierdut noţiunea timpului undeva la sfârşitul vacanţei, dar se pare că mi-a fost programat cumva un ceas deşteptător. A fost o trezire ciudată, sinceră să fiu, în faţa unor rânduri albe pe care trebuie să le umplu cu cerneală. M-a orbit lumina, căci pupilele mele nu au avut timp să se adapteze. Am început să scriu, să scriu, dar ce ciudat! Golurile nu se umplu cu simple mişcări ale încheieturii.
O cafea îţi va face mereu ziua mai bună!
Ce mi-e şi cu soarele ăsta.. Mereu mă iradiază. Mă duc afară să-i zâmbesc, cât timp mai are chef să fie prin zonă.
Încă ceva.. o iubesc pe mama când intră sfios în camera mea şi îmi aduce ceva bun! :))
